Numele de Lehliu Gara apare în anul 1886, după ce a fost construită staţia de cale ferată. Patruzeci de ani mai tarziu, bunicul meu, baiat de pravalie, se muta aici impreuna cu bunica, iar dupa 12 ani isi deschide o "carciuma cu tot felul de bauturi, macelarie si bacanie" devenita in scurt timp "cea mai mare carciuma din raion".

    Imi povestea bunica de concurenta, de oameni platiti care au injunghiat-o, de doctorul locului care a tratat-o (Papadisiea Elefterie), de ofiterii nemti care mancau la ei in perioada razboiului, de serile in care negustorii locului se intalneau in carciuma la o partida de poker, de petromaxul care facea lumina in carciuma si de radioul care asigura coloana sonora. Tot de la bunica am aflat cum plecau in caravane la Dragasani dupa vin si tuica, cum venea nea Fanica de la Bucuresti, in zi de targ, sa prepare micii si sa-i friga pe gratarul incins, cum au scapat de faliment vanzandu-si partea de mostenire. Acest lucru avand loc pana in vara anului 1949, cand au fost evacuati din casa si carciuma.

    Cu aceste amintiri am crescut, m-am jucat verile in tejgheaua de la carciuma, acestea fiind singurele lucruri ramase dintr-o poveste de succes intrerupta brusc de istorie.

    Am reluat povestea si am deschis o carciuma cu respect fata de oamenii locului, asa ca a bunicilor. Am pornit de la cateva mese , am muncit si am crescut, am reinvestit in spatiu si in promovare, am ales un nume "La Partid"(de fapt l-am preluat din folclorul popular) si l-am facut cunoscut. Ne-am bazat pe dragostea fata de bucataria romanesca insuflata de Radu Anton Roman, am luat toate bunatatile bunicii care zac în caietele de retete prafuite si abandonate, am luat cartile lui Radu si ne-am apucat de treaba. Am trecut printr-un incendiu, din care nu am mai salvat nimic, am ridicat totul de la zero si am continuat, deci putem spune ca un incendiu nu e mai rau decat comunismul.     Bunicul nu a avut a doua sansa si totusi prin La Partid povestea merge mai departe!

"Delivery in VECINI", - asta inseamna ca incepand cu ora 9:00, doi sau trei baieti vanjosi iti raspund la telefonul din bar, adica la 0721 348 420, iti preiau comanda de mancare si cand e gata, unul dintre ei o aduce fierbinte chiar in fata casei tale.Pana pe la 22:30 trecute fix.
Am gandit un mecanism care sa fie ok fata de voi si fair fata de baieti. Am impartit localitatile in 5 zone, cu 5 conditii diferite, dar am pastrat identice portiile si gustul nostru minunat. Aceeasi mancare geniala la poarta ta!
Comanda pe bucatarie iti deschide si usa conceptului " Gift Shop la Partid", unde avem pregatita pentru tine o lista scurta de produse de baza si cateva licori care sa inunde bucatele noastre. Asta asa ca extra bonus, ca doar suntem vecini ;)
Pentru ceilati mecanismul ramane acelasi:
Bucuresti, Slobozia, Calarasi

• Prin '42, bunicul cumpăra terenul pe care se află cârciuma azi, cu gândul să construiască un han și să traverseze drumul cu cârciuma lui. Avea în plan să facă câteva camere și parcare pentru căruțe. Așa erau vremurile. Națuonalizarea l-a împiedicat să-și continuie proiectul și după ceva timp, noul regim simțind vadul, intuit și de bunicu, a construit pe acel(acest) loc o Tutungerie, un Bazar și o Răcoritoare. Răcoritoarea era pe colț, lângă barieră și toată copilaria mea a fost udată cu Cico, Pepsi și mai târziu Brifcor, iar căldura verilor era stinsă cu înghețată, toate cumpărate de la celebra Răcoritoare lehliană. Era de altfel și singurul loc de unde puteai cumpăra așa ceva. Cofetăria avea alte scoruri și nu prea ne permiteam.

Două repere: țigări de la Tutungerie, sucuri și înghețată de la Răcoritoare.
Timpul a trecut, bunica a redobândit terenul și peste chioșcurile comuniste s-a așternut praful.
În aceste zile, când am hotărât să ieșim la șosea cu parte din activitatea noastră, mi-au căzut ochii pe un spațiu, pe colț lângă barieră, care a fost pe rând spațiu de pizza, de grătar și, în ultimul timp, magazie. Și atunci am zis să facem și noi o "răcoritoare", să plecăm de la acel concept și să îl aducem în zilele noastre. Am pus un esspresor de cafea, câteva blendere, o presa de citrice, am tras trabantul în față și am zis să aducem și ceva de mâncare, de servit din fugă la botu' lui Traby sau în tihnă la coadă la barieră. Pentru asta am pus cateva prajitoare, o plita si o friteuza, ne-am apucat sa facem chiftele pentru burgeri, sa impachetam ceva sandvisuri, patru tipuri de hot-dog si niste minunati cartofi pai. Lipsea o vitrina cu lactate si una cu bere, le-am umplut si am lansat la apa proiectul nostru "i10go".
Adica eat&go --> it en go --> i ten go --> i10go.
Lehlienii si nu numai au venit langa noua racoritoare cum au fost multe alte generatii langa vechea Racoritoare.